Turnul Babel al taximetriştilor madrileni

de Mihai Mateaş in data de 12 Octombrie, 2010 - 11:56

Criza din construcţii a "aruncat" în taximetrie 5000 de oameni în ultimul an şi jumătate, în special români şi bulgari. "Parcă ar fi roboţi", se plâng spaniolii şi latinoamericanii, taximetriştii veterani, despre noii veniţi, "din Est".

"Parcă ar fi maşini, nu se opresc din muncă". Miguel e columbian şi şofer de taxi în Madrid. Se simte indignat de apariţia taximetriştilor "din ţările din Est". "Muncesc şi muncesc şi acceptă condiţii dure", insistă Miguel, referindu-se la taximetriştii români şi bulgari. Colapsul construcţiilor a făcut ca în taximetrie să apară peste 5.000 de angajaţi noi, de cele mai variate naţionalităţi, în doar un an şi jumătate, conform estimărilor asociaţiilor sindicale ale taximetriştilor, relatează El Pais.

Sunt de toate naţionalităţile. "Chiar şi spanioli din alte regiuni", spune Jose Manuel, îmbrăcat într-un pulover de culoarea vinului. Mulţi ajung taximetrişti după ce au ocupat locuri de muncă mai apropiate domeniului: şoferi de autobuz, camionagii sau distribuitori.

"Muncim şi 15 ore pe zi, plătindu-ne singuri benzina"

Unii dintre aceşti salariaţi semnează un contract pentru un anumit număr de ore, dar sunt obligaţi să facă mult mai multe. "Ajungi să munceşti şi 15 ore încontinuu şi aproape mereu în cele mai rele schimburi, noaptea, şi trebuie să-ţi plăteşti singur combustibilul", se plânge Florin, român. Florin are doi ani de când lucrează ca taximetrist. Nu vrea să fie fotografiat. "Şi numai pentru că vorbesc mă poate costa locul de muncă", murmură precaut.

Mai mulţi taximetrişti, sub protecţia anonimatului, reclamă că sunt obligaţi să semneze actele de demisie în alb, fără dată, încă de când încheie contractul de angajare. "Dar asta nu se întâmplă doar străinilor, ci şi spaniolilor. Tuturor", spun ei. Bulgarul Peter munceşte de dimineaţa în staţia din Legazpi. Colegii lui vorbesc frumos despre el. Nu au de ce se plânge de acesta, pentru că "este un simpatic". Munceşte mult, "dar este sociabil, nu ca alţii care nu socializează decât între ei".

"Nu românii şi bulgarii sar la bătaie, ci latinoamericanii"

În mai multe staţii din centrul oraşului au existat conflicte care au degenerat în bătăi între taximetrişti. "Uneori se ajunge la bătăi în toată regula, dar cei care le provoacă nu sunt cei din Est, ci latinoamericanii, care cred că unele zone sunt ale lor", explică un veteran. Toţi clatină din cap a dezaprobare atunci când vorbesc despre aceste lucruri. "Există de toate", rezumă Jose Ramon, care e trecut de cincizeci de ani şi are opt lucraţi în maşina albă cu banda diagonală roşie.

Peter, "Blondul", vorbeşte bine spaniola. Nu este cazul altor compatrioţi de-ai săi, care sunt noi în branşă. "Sunt destui care nici nu cunosc bine limba, nici nu au cea mai mică idee despre străzile din oraş", susţine un purtător de cuvânt al Federaţiei Profesioniştilor de Taxi (FPT). Această asociaţie se întreabă retoric: "Cine le dă permisele de taxi acestora?", susţinând că va cere introducerea unui examen de limbă spaniolă şi altul de cunoştinţe a hărţii oraşului, ceva ce la început exista. "Nu putem spune câţi sunt în asemenea situaţie, dar sunt tot mai mulţi", susţin reprezentanţii FPT.

Ivo conduce de puţină vreme taxiul. Este tot bulgar. Se exprimă greu în spaniolă, pentru că nu e de mult timp în ţară, dar domină suficient limba cât pentru a înţelege că destinaţia este gara Atocha. Nu are nevoie de mai mult pentru a introduce coordonatele în navigatorul de bord. Povesteşte că a ajuns taximetrist "direct de pe şantier", pentru că în construcţii "totul s-a oprit". Abia a avut timp să lucreze şi pe şantier. "Mi-au spus că aici se găseşte de muncă, dar când am ajuns nu prea era nimic de lucru".

Ivo nu este singurul care foloseşte un aparat GPS pentru a se ghida prin labirintul oraşului. Manuel, spaniol, conduce taxiul de 2 luni. "Sunt mii de străzi în Madrid, este aproape imposibil să le înveţi pe toate. Eu, deşi în general cunosc drumul, mereu pun datele şi în navigatorul GPS, pentru orice eventualitate", spune Manuel, care are doi copii mici şi o ipotecă. "Asta am găsit, asta fac", rezumă fără să vrea să intre în detalii.

"Bisericuţe" între şoferii de taxi

Marian, român, fumează o ţigară singur. Sprijinit într-o balustradă, nu vorbeşte cu restul colegilor care fac "bisericuţe" în Atocha. "Nu am nimic de spus, nu mă interesează", este replica lui Marian la întrebarea despre atmosfera colegială între şoferii de taxi spanioli şi cei imigranţi. N-are nicio părere nici despre criză.

Lui Adrian, tot român, în schimb, îi place să-şi spună povestea. S-ar plânge de abuzuri, de atitudinea ostilă a multora dintre colegii săi, spanioli sau de altă naţionalitate, dar preferă să nu o facă, pentru că a fost avertizat. "Mi-au spus să nu vorbesc cu ziariştii şi mă privesc suspicios", explică el. Are cinci ani ca taximetrist şi se exprimă într-o spaniolă perfectă.

"Nicicând n-a fost atât de rău"

Luis Carlos, brazilian, are patru ani de când conduce taxiul pe străzile din Madrid. Înainte fusese electrician. Cu tenul foarte închis şi trăsături faciale comune, se alătură grupului spaniolilor mai tineri din staţie. Toţi au în jur de 30 de ani. Discursul lor este unul pesimist. Vorbesc despre criza "brutală", de adevăratele lupte pentru supravieţuire. "Niciodată nu a fost atât de rău, e foarte dificil să găseşti clienţi acum", subliniază Luis Carlos.

Concurenţa între naţionalităţi este atât de mare, spun ei, încăt se ajunge la întreceri nocturne, "adevărate raliuri, organizate în Delicias", conform unui veteran spaniol, "pentru a ajunge înaintea celuilalt la un client".
 

Urmareste-ne si pe: