"Am făcut şase zile din Bucureşti în Valencia, cu Dacia, cu 70 de kilometri la oră"

de Mihai Mateaş in data de 5 Octombrie, 2010 - 11:03

Navarezul Julio Soto, co-regizorul filmului "Dacia, dragostea mea", alături de Ştefan Constantinescu, a dezvăluit în presa din Pamplona, oraşul său natal, povestea filmului documentar care portretizează România comunistă prin intermediul automobilului naţional al românilor.

"Mi-e mult mai uşor să găsesc poveşti în străinătate", spune Julio Soto Gurpide, care a trăit opt ani la New York şi alţi cinci în Scandinavia, într-un interviu pentru Diario de Navarra.

La Stockholm, Soto l-a cunoscut pe românul Ştefan Constaninescu, cu care mai apoi avea să realizeze filmul documentar "Dacia, dragostea mea", care reproduce ultimele patru decenii din istoria României, prin intermediul mai multor poveşti, toate diferite, dar toate având în comun Dacia, maşina simbol al regimului comunist al lui Ceauşescu. Pe durata filmării documentarului, care ieri a fost prezentat la Festivalul de Film de la Pamplona, au testat ei înşişi rezistenţa maşinii Dacia, cu o călătorie de şase zile de la Bucureşti la Valencia, cu 70 de kilometri pe oră.

Arestaţi la Nisa, în timpul filmării documentarului

"În prima mea vizită în România, la sfârşitul anilor 90, m-a frapat că singura maşină care se putea vedea pe şoselele din România era Dacia 1300. Atunci am aflat că Guvernul lui Ceauşescu, în dorinţa sa de a moderniza ţara, a decis crearea unei industrii auto proprii. Astfel, Dacia a devenit simbolul independenţei României faţă de regimul capitalist. Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, în 2007, prietenul meu Ştefan Constantinescu m-a informat că ţara sa doreşte să se debaraseze de toate maşinile vechi, pentru a se moderniza. Atunci mi-am dat seama că vor să şteargă definitiv trecutul comunist şi că se poate face un paralelism între Dacia şi societatea românească", povesteşte Julio Soto.

Regizorul spaniol a călătorit, alături de Ştefan Constantinescu pe bancheta din spate a maşinii, filmând. "A fost un autentic road-movie. În România am făcut vreo 10.000 de kilometri şi apoi alţi aproximativ 5.000, din Bucureşti până în Valencia, însoţind doi imigranţi români care voiau să îşi viziteze familia din Spania. Am făcut şase zile pe drum, mergeam într-o Dacia 1300 cu 70 de kilometri la oră... Într-o zi, a trebuit să oprim chiar în faţa Cazinoului din Nisa şi Poliţia a intrat rapid în alertă când ne-a văzut în acea maşină. Ne-au arestat imediat, dar la final i-am convins să ne lase să filmăm câteva secunde. A fost destul de amuzant, pentru că nu înţelegeau ce facem noi acolo cu o maşină veche de 25 de ani", mai spune Soto, amuzat.

Regizorul născut în Pamplona spune că a avut multe de învăţat la filmarea acestui film şi a făcut multe descoperiri interesante pentru el: "Una dintre mărturii este cea a lui Nicolai Petrişor, românul sechestrat pentru a-i ajuta pe soţii Ceauşescu să fugă cu Dacia sa. Curios, este maşina care a simbolizat, oarecum, chiar sfârşitul comunismului, pentru că la scurt timp după aceea, Ceauşescu a fost asasinat".

"Românii sunt buni doar să ne schimbe prizele şi să ne construiască locuinţele"

Filmul realizat de Soto în colaborare cu Ştefan Constantinescu a stârnit deja interesul mai multor televiziuni, din diferite ţări. Nu a fost şi cazul Spaniei, însă, lucru care-l deranjează mult pe navarez. "Cred că adevăratul motiv are de-a face cu actualitatea trăită în Franţa. Ne place să-i avem pe români aici, să ne schimbe prizele în casă şi să ne construiască locuinţe, dar apoi, televiziunile nu vor să le dea câteva minute în faţa camerelor. Se spune că în Spania trăiesc aproximativ 1.200.000 de români, dar nu există interes pentru ei. Acum câteva săptămâni filmul "Dacia, dragostea mea" a fost transmis de al doilea cel mai important canal de televiziune din Marea Britanie, Channel 4, cu destul de mult succes. L-au difuzat în prime-time. De asemenea, este foarte apreciat filmul la festivaluri. La Festivalul Documenta Madrid am luat locul 2. Am obosit. De un an şi jumătate încercăm să vindem filmul televiziunilor. Devine obositor şi stresant. Mie îmi place partea creativă, dar am ajuns să fiu regizor, scenarist şi producător", s-a plâns Soto de dezinteresul conaţionalilor săi.

Urmareste-ne si pe: