Criza din Spania, preferată vieţii mizere din România

de Mihaela Florea in data de 19 Martie, 2010 - 08:17

Mulţi români au rămas fără servicii în Spania şi în Italia, dar nu iau în calcul revenirea în România. În ciuda crizei, românii continuă să emigreze. Spune-ţi şi tu părerea! De ce nu este o soluţie pentru români întoarcerea acasă ?

Citește și:

“Nici plătită dublu nu aş munci în România”

„Câştig mai mulţi bani de când a început criza“

Pita de Ardeal, o afacere bună pe timp pe criză
 

Ideea reîntoarcerii în ţara de origine a fost mereu prezentă în mintea emigranţilor români, dar speranţa într-un viitor mai bun în Spania i-a făcut să-şi amâne revenirea pe meleagurile natale, unde criza a afectat puternic populaţia la nivelul salariilor şi al şomajului.

Aceste neajunsuri s-au adăugat instabilităţii politice. Mai mult chiar, compatrioţii continuă să sosească pe meleagurile iberice, alungaţi de greutăţile de acasă.

În urmă cu două săptămâni, Liliana Maxim şi Florin Mocanu, din Piatra Neamţ, şi-au luat inima în dinţi şi au decis să-şi încerce şansa în Spania la vârsta de 51 de ani. „Ştiu că ne va fi extrem de greu, dar cred că avem mai multe şanse aici, în Spania, decât în România", afirmă femeia.

Radu Tănase (56 de ani) este pensionar pe caz de boală şi locuieşte la Castellon, alături de copiii stabiliţi în Spania de opt ani. „Şi aici viaţa e mai grea decât înainte, dar mi se pare mult mai uşor decât acasă. E adevărat că şi coşul de cumpărături e mai gol acum, dar totuşi ne putem lua fără probleme strictul necesar, renunţând la mărcile foarte scumpe", spune bărbatul.

Încă trimit bani acasă

Deşi resimt din plin efectele crizei economice din Spania, românii preferă să rămână în Peninsulă, supravieţuind din ajutorul de şomaj sau din salariile micşorate pe care le primesc. Numeroase familii de compatrioţi nu numai că îşi asigură existenţa, dar reuşesc să şi trimită bani în România, pentru a ajuta familiile rămase acasă.

Maria (37 de ani) şi Vasile Dinulescu (40 de ani), din Craiova, se află în Spania de trei ani. Vasile a lucrat în construcţii până acum un an, iar Maria este menajeră, dar lucrează la negru. Bărbatul a primit indemnizaţie de şomaj timp de opt luni, iar acum beneficiază de ajutorul suplimentar de 421 de euro, acordat de statul spaniol.

Maria câştigă în jur de 600 de euro pe lună, lucrând ca menajeră la mai multe case spaniole. Din banii agonisiţi, cei doi trimit lunar în ţară copiilor câte 300 de euro.

Majoritatea din cei peste 1,3 milioane de conaţionali din Italia şi-au modificat mai puţin ritmul vieţii, comparativ cu restul românilor. Criza economică a dus la reducerea numărului de locuri de muncă şi la scăderea nivelului de trai şi a afectat mai ales imigranţii sosiţi de curând în Italia sau pe cei aflaţi în situaţii dificile.

Constructori şi menajere

Românii domină piaţa muncii italiene în sectorul construcţiilor şi al asistenţei familiale. Dificultăţile economice au lovit diferit cele două domenii, acţionând cu efect imediat în ceea ce priveşte construcţiile şi mai lent în rândul menajerelor.

În 2008 şi în prima jumătate a anului 2009, şantierele şi-au redus semnificativ activitatea, nu atât din pricina lipsei de lucrări, cât mai ales din cauza întârzierilor la plată din partea beneficiarilor. Panica a cuprins domeniul, iar majoritatea celor implicaţi, de la muncitori până la reprezentanţii sindicali, anunţau vremuri extrem de grele.

Au rămas deschise mai ales marile şantiere, care aveau ca beneficiar statul italian, sau cele ale clienţilor cu lichidităţi. Începutul anului 2010 aduce cu el mult-aşteptata reluare a creditării şi a acordării facilităţilor pentru micii afacerişti, astfel încât şantierele îşi reiau treptat activitatea.

Menajerele au simţit mai puţin criza economică datorită tipului de activitate prestat. Astfel, singurul efect semnificativ imediat al crizei a fost reducerea ofertelor pe piaţa muncii. Salariile au fost îngheţate, însă locurile de muncă au fost menţinute.

Consecinţele pe termen lung sunt indirecte şi provin din faptul că odată cu scăderea nivelului de trai la nivel naţional, italiencele încep să îşi reconsidere poziţia în legătură cu acest tip de muncă. Dacă până în urmă cu doi ani italiencele considerau că ocupaţia de menajeră aparţine imigrantelor, începând din a doua jumătate a anului 2009 acestea au început să le concureze pe conaţionalele noastre.

Măsuri de redresare

De la începutul crizei economice, Guvernul Spaniei a luat o serie de măsuri menite să redreseze economia ţării şi să ajute cetăţenii, printre care şi cei români, să treacă peste momentele grele. Principalele măsuri sunt: introducerea ajutorului suplimentar de şomaj în valoare de 421 de euro lunar pentru persoanele care au terminat perioada de primire a indemnizaţiei de şomaj, reducerea cu 5% a impozitului aplicat întreprinderilor mici, acordarea sumei de 2.000 de euro ca subvenţie la cumpărarea unei maşini, reducerea cheltuielilor publice şi subvenţionarea achiziţionării de laptopuri de către elevii de clasa a V-a.

Multe dintre aceste măsuri, şi în special cea care prevede acordarea unui ajutor suplimentar de şomaj timp de şase luni după încheierea dreptului de primire a indemnizaţiei corespunzătoare perioadei lucrate, au determinat o parte dintre românii care se întorseseră acasă să revină în Spania.

Falimentari în ţară

În 2008, după mai mulţi ani de muncă pe şantierele din Spania şi din alte ţări, Paul Strugaru (31 de ani), din Bacău, a decis să investească într-o afacere în oraşul natal.

„Am economisit timp de zece ani şi am crezut că 30.000 de euro sunt suficienţi pentru a deschide o firmă care să furnizeze utilaje şi schele firmelor de construcţii", spune Paul. După şase luni de nervi, stres şi muncă, tânărul a constatat că e dator către statul român şi are multe facturi neplătite de către clienţi. „N-am crezut că autorizaţiile, taxele, impozitele, chiria, dar mai ales birocraţia pot să te ducă aşa de repede la faliment", spune Paul, care s-a întors, anul trecut, în Spania, la Zaragoza, de unde primeşte încă ajutorul suplimentar de şomaj.

În ciuda crizei economice, românii au continuat să emigreze în Spania. Conform datelor publicate la începutul lunii februarie de Institutul Naţional de Statistică spaniol (INE), în 2009 au fost înregistrate 798.892 de persoane cu cetăţenie română, numărul acestora fiind cu 67.086 mai mare decât în urmă cu un an şi cu 271.873 decât acum doi ani.

În 2009, românii s-au menţinut tot primii în topul celor mai numeroşi străini, fiind urmaţi de marocani (718.055), ecuadorieni (421.426), englezi (375.703), columbieni (296.674) şi germani (191.002).

Transferuri- record în ianuarie 2010

Românii plecaţi la muncă în străinătate au trimis acasă în total 543 de milioane de euro în ianuarie 2010. Este un record, având în vedere că totalul din ianuarie 2010 este dublul sumei trimise în noiembrie 2009 (269 de milioane de euro).

O posibilă explicaţie ar fi aceea că mulţi dintre muncitorii români au primit, în prima lună din acest an, plăţi compensatorii acordate în momentul concedierii.

Potrivit ultimelor raportări ale Băncii Naţionale, valoarea transferurilor efectuate către România a scăzut cu peste 35% în 2009 faţă de anul precedent, până la 3,5 miliarde de euro. În octombrie, valoarea transferurilor a atins minimul anual.

Mulţi dintre românii care lucrează în străinătate nu au renunţat să le trimită bani rudelor din ţară, însă sumele au fost mai mici. Potrivit analiştilor financiari, această tendinţă de scădere s-ar putea menţine şi pe parcursul anului 2010.