Spania devine centrul turismului medical, fiind destinaţia principală pentru femeile infertile

de Bianca Andrieş in data de 13 Mai, 2013 - 14:34

În ciuda economiei ţării care se află într-o situaţie critică, Spania a devenit în ultima perioadă recunoscută drept destinaţia principală a cuplurilor şi a femeilor care încearcă să rămână însărcinate prin intermediul fertilizării în vitro.

Forţate de efectele crizei financiare, multe femei nu au găsit altă soluţie decât aceea de a deveni donatoare de ovule, însă răsplata bănească ascunde consecinţe dureroase.
 

În ultimele două decenii, Barcelona a devenit cea mai importantă destinaţie pentru femeile singure şi pentru cuplurile din Europa care încearcă să devină mame, părinţi. De asemenea, doritorii călătoresc până în ţara iberică din Africa de Nord, Emiratele Arabe Unite şi chiar Rusia.

Cele mai importante inovaţii în domeniul fertilizării în vitro au fost dezvoltate în Spania, fiind reglementate începând cu anul 2006. Primul copil conceput în eprubetă s-a născut în urmă cu aproximativ 30 de ani la clinica Dexus din Barcelona, centrul care a făcut posibilă prima naştere în urma unei donaţii de ovule.

În prezent, turismul medical este unul dintre puţinele domenii din ţară care sunt într-o dezvoltare înfloritoare, în timp ce oamenii de rând până la politicieni se confruntă cu cea mai severă criză financiară de la sfârşitul dictaturii lui Franco. Spania este cea mai importantă ţară din Europa în ce priveşte donaţia şi transplantul de organe şi de ovule.

Un exemplu de afacere de succes îl dă Clinica Eugin, care a supervizat doar ea 3.000 de cicluri de donaţii anul trecut, echivalentul a aproximativ o zecime din totalul acestor proceduri raportat la întregul continent european. Tot în Spania se află una dintre cele mai mari bănci de ovule, spermă şi embrioni din lume.

Criza a favorizat dezvoltarea industriei fertilizării în vitro

Pentru moment, clinicile au nevoie de şi mai mulţi donatori. Iar Spania, fiind puternic lovită de criza euro – cu o rată a şomajului de 26%, iar printre tineri de 56% - tot mai multe femei sunt dispuse să îşi cedeze corpul pentru procedurile dificile de recoltare. Donarea de ovule se realizează sub anonimitatea voluntarelor.

Un bun exemplu este Monica Campos, acum la 34 de ani, care a început să îşi folosească corpul pentru a obţine bani în urmă cu aproape cinci ani. În momentul în care şi ea şi soţul ei au rămas fără locuri de muncă, îngrijind un copil şi având povara ratelor ipotecare, femeia a fost nevoită săr ecurgă la soluţii radicale.

Pentru fiecare ciclu de donaţii, Campos primea puţin sub 1.000 de euro, potrivit recomadărilor date de Comitetul de Bioetică din Catalunia, drept compensaţie pentru timpul acordat procedurilor şi pentru neplăcerile create de acestea. Această suma avea să fie soluţia pentru a-şi salva familia de la mizeria financiară.

Deşi există o limită de şase cicluri de donare pentru fiecare femeie, Campos a permis recoltarea ovulelor sale de 14 ori în doar doi ani. Aceasta a reuşit să câştige aproximativ 10.000 de euro, exploatându-şi corpul pentru a evita sărăcia familiei sale. „Este un risc pe care am fost dispusă să mi-l asum”, a povestit Campos referitor la donaţiile sale. „Nu mi-a păsat.”

Probele de foc ale donatoarelor

Femeia a fost supusă unui control amănunţit la clinică, în general fiind necesare cel puţin zece întâlniri. Potenţialii donatori sunt testaţi pentru a depista eventuale boli ereditare sau defecte genetice; li se iau probe de sânge, li se fac electrocardiograme şi sunt supuşi testelor psihologice.

În continuare, urmează administrarea zilnică - timp de două săptămâni - a unor injecţii cu hormoni în abdomen pentru a stimula ovarele să producă mai multe ovule. Abia după aceea avea să fie anesteziată, astfel încât ovulele ajunse la maturitate, şase deodată, să fie recoltate.

După fiecare donaţie, Campos căuta alte clinici din Barcelona, gata pentru un nou ciclu de donare, astfel încât să păstreze sursa de venit a familiei. Nu a dezvăluit doctorilor nimic despre donaţiile anterioare. „I-am minţit”, a recunoscut Campos, folosind situaţia financiară disperată drept scuză. Aceasta a ales să le zică doctorilor că este motivată de de dorinţa de a le ajuta pe femeile infertile, iar acesta era exact răspunsul pe care medicii voiau să-l audă.

În această perioadă doctorii beneficiază de un spectru mai mare de posibili donatori, deoarece mulţi sunt împinşi de la spate de nevoile materiale tot mai urgente. Acest lucru este văzut drept un avantaj în domeniu, deoarece se măreşte numărul şanselor de a găsi cea mai bună potrivire posibilă a fenotipului între donator şi purtător, în ce priveşte grupa de sânge, pielea, culoarea ochilor şi a părului, înălţimea şi greutatea.

„Selecţia aplicanţilor noştri este riguroasă”, a declarat Buenaventura Coroleu Lletget, medic în cadrul centrului Dexeus. Acesta a explicat că doar 35 din 100 de femei trec prin toate probele şi ajung să doneze în cele din urmă. Imaginea este chiar mai sumbră de atât: dintre doritoare, o treime sunt studente.

Urmările îngrozitoare ale compromisurilor 

Monica Campos a donat ovule în mod regulat timp de doi ani, până când ovarele sale nu au mai putut produce deloc ovule. Deşi şi-a injectat cea mai mare doză posibilă de hormoni, nu a obţinut rezultatul dorit, ci a înrăutăţit situaţia. 

Abdomenul femeii s-a mărit, iar acum trece prin dureri cronice, nu doar în zona abdomenului. În 2010 a fost diagnosticată cu fibromialgie, nume dat unei boli care provoacă durere la fiecare mişcare. Campos a fost declarată cu handicap de 51%, însă doar certificatele care demostrează starea de dizabilitate de cel puţin 65% îi pot da dreptul unei pensii.

Femeia abia mai poate mânca, iar căsnicia ei este puternic deteriorată, boala transformând-o într-o persoană extrem de uşor iritabilă. Soţul acesteia este în continuare şomer, iar banca le-a mai acordat o perioadă de graţie de doar doi ani, timp în care mai pot locui în casa lor.

Cazuri asemenea Monicăi Campos au loc deoarece Spania nu menţine un registru naţional al donatoarelor de ovule. Unii specialişti au recunoscut că este posibil să existe mulţi donatori care trec prin prea multe proceduri de sănătate, ceea ce le ruinenază sănătatea. Acesta pare să fie unul dintre preţurile scumpe cerute de criza economică din Spania.