"Călătorie în inima României ţigăneşti"

de Mihai Mateaş in data de 18 Octombrie, 2010 - 10:49

Tema ţiganilor expulzaţi din Franţa stârneşte în continuare interesul străinilor. Cotidianul spaniol ABC a realizat un reportaj în mijlocul comunităţilor de ţigani din România, pentru a "afla cum trăiesc aceştia şi ce anume îi împinge la ei în ţară să ia calea Occidentului".

"O vizită în mizerabilele ghetouri în care trăiesc ţiganii în România explică de ce fug aceştia în Europa", scrie cotidianul spaniol, care întreprinde o vizită în Ferentari şi în satul Calvini din Buzău, localitate de baştină a multora dintre ţiganii expulzaţi din Franţa.

"Cum dai colţul, deasupra unui clădiri devastate, cineva a vopsit nişte cuvinte obscene: «Românii să-mi...». Cartierul Ferentari este, aşa cum recunoaşte Secretarul de Stat pentru problemele romilor, Valentin Mocanu, «exemplu de cum nu ar fi trebuit să se procedeze niciodată». Un ghetou de ciment cu un labirint de blocuri de apartamente, în care dictatura comunistă a obligat ţiganii care vagabondau prin Capitală să se stabilească. Acum este cel mai periculos şi mai insalubru loc din Bucureşti. Când taximetristul află unde vrea străinul să meargă, nu îşi reţine uimirea: Pentru ce vrea să meargă în Ferentari dacă nu pentru a cumpăra droguri? În acest timp se face înţeles cu degetul pe antebraţ, simulând injecţia. «Unde sunt ţigani, sunt şi probleme», conchide taximetristul.

 

 

 

 

 

 

"«Ţiganii sunt buni doar dacă sunt departe», spun românii"

În România, opiniile despre expulzarea ţiganilor din Franţa se împart în două: cei care cred că Sarkozy a procedat corect, «pentru că asta meritau», şi cei care îi reproşează deportările ţiganilor, care au avut ca rezultat întoarcerea acestora în România. «Ţiganii sunt cu atât mai buni cu cât sunt mai departe», spun românii.

Pentru majoritatea românilor nu există nuanţe de «politic corect». Nimeni nu-i vrea pe ţigani. Nici aproape, nici departe. De aceea, expulzaţii din Franţa se pregătesc de plecarea în Spania sau în altă parte unde să-şi câştige viaţa, atât de dificil este pentru ei în ţara lor de origine.

Radu, care aparent are 45 de ani, abia s-a întors din Franţa la coliba lui construită pe jumătate în Calvini (Buzău), la 150 de kilometri de capitală, într-o aşezare locuită exclusiv de ţigani. N-a fost expulzat, ci a preferat să-şi ia el picioarele la spinare când a aflat că poliţia dărâmă taberele ilegale, deşi şi-a lăsat acolo nevasta şi cei cinci copii într-o casă abandonată de la periferia Parisului. «Ce era să fac? Când se liniştesc lucrurile, mă duc înapoi. Acolo câştig câte zece euro, din care trăim 2-3 zile. Aici, în România, nu am nici ce să fac, nici ce să mănânc».

Satul este o înşiruire de barăci risipite pe străzi neregulate, neasfaltate, care în aceste zile de toamnă s-au umplut de bălţi şi de noroi, ca aproape toate locurile în care locuiesc cei trei milioane de ţigani din România. Au renunţat la viaţa nomadă forţaţi, în timpul dictaturii comuniste. Ceauşescu i-a obligat să renunţe şi la obiceiurile lor tradiţionale, astfel încât deşi trăiesc pe mici parcele unde sunt lăsaţi să-şi facă o casă, nu s-au integrat nici în vechiul comunism, nici în noua economie a României europene. Pur şi simplu vagabondează în căutare de mâncare şi se întorc acasă când pot.

"Data viitoare plec în Spania"

Mulţi bărbaţi din Calvini sunt în situaţia lui Radu, dar este dificil să-i faci să se prezinte sau să recunoască sub adevăratul nume că au făcut parte din "zborurile de repatriaţi", pentru că ştiu că autorităţile franceze le-au luat datele de identificare. Un singur tânăr, care afirmă că se numeşte Costel Hatachi susţine că a venit într-unul din avioane şi, judecând după hainele sale noi, probabil şi-a cheltuit parte din cei 300 de euro ca indemnizaţie. «Nu mă gândesc să mă întorc în Franţa - spune cu hotărâre -, ci, atunci când voi putea, de data asta plec în Spania».

Gheorghe Ursaru, consilier la Primăria din Calvini şi membru în Partidul Ţiganilor Proeuropeni, este convins că "30% sau 40% dintre cei din sat se vor întoarce în Vest, mulţi dintre ei în Spania, pentru că sărăcia îi expulzează acum din România şi asta este mai rea decât poliţia".

 

 

 

 

 

 

 

"Nici personalităţi ca Ilie Năstase nu îi înghit pe ţigani"

Sărăcia şi cu siguranţă faptul că societatea românească încă nu i-a acceptat ca fiind ai ei pe aceşti vechi sclavi, încăpăţânaţi în a trăi conform vechilor lor tradiţii. Nici măcar personalităţi atât de celebre, precum tenismanul Ilie Năstase, nu se sfiesc să-şi exprime opinia. Acesta a declarat unui cotidian sportiv că, "dacă aş fi preşedintele României, i-aş trimite pe toţi ţiganii în Harghita", o provincie din Transilvania cu populaţie majoritară maghiară. "Îi văd pe politicieni condamnând Franţa şi vorbind de drepturi umane şi de libertate de mişcare dar eu le spun că nici mie nu mi-ar plăcea ca cineva să vină să-şi pună cortul în faţa casei mele, să vină să cerşească şi să îmi sperie copiii", a mai spus Năstase.

Nicoleta Bitu este avocat în Bucureşti, a scos cele mai bune note în facultate şi, cu toate acestea, «pentru ceilalţi nu sunt decât o ţigancă». De aceea a creat o organizaţie, Romani CRISS, care a studiat cel mai bine efectele politicii franceze. «Sarkozy a cheltuit banii contribuabililor ştiind că mai bine de jumătate dintre ţigani s-au întors deja înapoi în Franţa. Fiecare ţigan repatriat a costat statul francez 1.500 de euro. Vă daţi seama? Cu aceşti bani se puteau face lucrurile într-un mod diferit, dar ce a făcut Sarkozy a fost complet inutil, pentru că odată ce ajungeau în România, expulzaţii ne spuneau că se vor întoarce. Cred că jumătate s-au şi întors»

De la "Arabii fură, nu noi", la "Nu merg în Franţa, căci trebuie să fur ca să trăiesc"

Pe Bitu nu o interesează atât de mult dacă există acuzaţii concrete asupra expulzaţilor, pentru că «în realitate au fost expulzaţi în mod colectiv, ceea ce contravine legilor europene». Pentru restul românilor nu există îndoială că măcar unii au avut antecedente cu Jandarmeria Franceză. Dacă îi întrebi, ţiganii expulzaţi neagă: «Problema sunt arabii, căci ei sunt cei care fură şi apoi aruncă vina pe noi, când noi nu făceam decât să căutăm în gunoaie». Unii, care refuză să plece în străinătate, explică de ce nu o fac: «Mi-e frică de ce se poate întâmpla acolo, căci unii dintre cei care au mai fost mi-au zis că trebuie să furi pentru a supravieţui». Nu e dificil să deduci că din cauza acestei relaţii speciale dintre ţigani şi proprietatea privată se plâng şi cei care respectă legea şi restul românilor, care în străinătate se tem că vor avea aceeaşi soartă. Daniel Vasile, vicepreşedintele Partidului Ţiganilor ProEuropa, crede că "din cauza stereotipurilor s-a creat această senzaţie de nesiguranţă socială" şi deşi admite că "există unii ţigani care caută câştiguri uşoare şi pentru care Occidentul este un «paradis», unde totul este la o atingere de mână distanţă", insistă că "atâta timp cât există o parte a populaţiei fără existenţă administrativă şi nici moduri legale de subzistenţă, problema nu se va rezolva".
 

Urmareste-ne si pe: